PREZENTARE LACOFERINA
de Dr Jean-Paul Perraudin, PhD

CUPRINS

INTRODUCERE

 

  1. INTRODUCERE

BIOEF, in colaborare cu firma belgiana Biopole, incearca sa dezvolte piata romaneasca si sa comercializeze produse si concepte inovatoare, de inalta calitate, bazandu-se pe experienta stiintifica acumulata de-a lungul ultimului deceniu in domeniul moleculelor secretorii umane si animale, rezultata din numeroase studii stiintifice efectuate pentru identificarea proprietatilor si a posibilelor aplicatii practice ale acestor molecule.

Secretiile lichide care au in mare parte acelasi rol si aproximativ aceleasi molecule in compozitie, contin pe langa alte componente de baza si substante active cum ar fi lactoferina, imunoglobuline, lactoperoxidaza, lizozomi si factori de crestere. Efectul acesta benefic in dezvoltarea normala a organismului a fost demonstrat de numeroase studii clinice efectuate in centre de cercetare si universitati de renume din Europa si Statele Unite.

Iata de ce, prima noastra preocupare este de a introduce lactoferina si colostrul in produsele noastre pentru sugari, datorita concentratiei mari in principii active (imunoglobuline , factori de crestere si, evident, lactoperoxidaza). Atat lactoferina cat si colostrul sunt produse de origine animala, colectate si extrase din materii prime atent selectionate pentru a evita contaminarea acestora atat microbiologica dar si fizico-chimica.

In cele ce urmeaza vom prezenta pe scurt cateva informatii de actualitate din literatura de specialitate privind studiile efectuate pe lactoferina si colostru.

Pentru informarea dvs, lactoferina este deja utilizata in formulele de lapte pentru copii, iaurt, iaurt de baut, produsele de ingrijire orala a sanatatii si suplimentele nutritive din alte tari. Principalele actiuni pentru care recomandam utilizarea lactoferinei in alimentatie sunt: 

  • activitatea sa antimicrobiana si antivirala
  • regularizarea absorbtiei fierului si facilitarea transportului si absorbtiei acestuia in organism
  • activitatea antioxidanta
  • activitatea prebiotica-promovarea florei saprofite intestinale normale

 

1.1 PREZENTA LACTOFERINEI IN ORGANISM

Lactoferina este o proteina care leaga fierul, prezenta in majoritatea secretiilor mucoaselor (lapte, saliva, lacrimi, plasma, secretii genitale, bila, suc gastric, lichid amniotic, urina)  dar si in celulele neutrofilelor. Continutul de lactoferina din lapte variaza in functie de specie, varsta animalului si numarul de fatari , fiind in mod frecvent continuta invers proportionala cu nivelul de transfferina. In cazul colostrului uman, valoarea initiala a lactoferinei imediat dupa nastere este de 6 mg/ml, aceasta descrescand in timpul primei saptamani de lactatie pana la un nivel de aproximativ 0,8 mg/ml in laptele matur. Acelasi fenomen a fost observat si in cazul  colostrului bovin care are un continut initial de 5 mg/ml iar acesta scade rapid la 0,35-0,20 mg/ml in laptele matur.

1.2 STRUCTURA LACTOFERINEI

 Lactoferina este o glicoproteina cu masa moleculara in jur de 77 000Dka. Secventa completa de aminoacizi a lactoferinei reprezinta aproximativ 680 aminoacizi reziduali variind de la o specie la alta, prin structuri diferite ale lantului de glicani.

Fiecare molecula de lactoferina poate lega reversibil 2 atomi de fier (FeIII). Cele 2 situsuri de legare a fierului sunt asemanatoare dar nu identice. Legarea fierului depinde de legarea concomitenta a anionilor sinergici, cum ar fi bicarbonatul care are un rol esential atat in legarea stransa a metalului in situs dar si in eliberarea acestuia. Lactoferina poate exista in doua forme: in stare nelegata de fier si saturata in fier.

Fierul este un element esential in nutritie. Deficienta de fier sau anemia este o problema comuna pentru copii si adulti, in special in tarile in curs de dezvoltare, mai ales in cazul organismelor aflate in perioada de crestere rapida din timpul primelor saptamini de viata.

Anemia nu se evidentiaza numai prin scaderea hemoglobinei si a altor indici ai hemoglobinei, ci poate implica deasemenea raspunsuri imune mediate de limfocite si granulocite si, deasemenea, poate afecta functii ale organelor din cauza ca fierul este esential pentru multe enzime.

Daca fierul este un metal foarte important pentru viata, la fel de usor el poate deveni otrava. In forma ionica, fierul in cantitate prea mare poate deveni un pericol pentru organism. De fapt el este un element esential necesar pentru cresterea si colonizarea bacteriilor patogene si celulelor tumorale. Influenteaza deasemenea dezvoltarea unor forme de cancer si joaca un rol esential in cronicizarea artritei. Exista o relatie importanta intre metal si imunitate astfel incat celulele sistemului imunitar protejeaza tesuturile impotriva toxicitatii fierului, jucand deci un rol primordial in controlul concentratiei acestui metal. Utilitatea prezentei unor astfel de celule capabile sa elibereze proteine precum lactoferina, transferina si feritina, capabile sa neutralizeze fierul, este subliniata tocmai prin efectul acestora de  eliminare a toxicitatii fierului prin legarea acestuia.

R.K. Chandua, B. Au. G. Woodfort, P. Ham: “Nivelul fierului, raspunsul imun si susceptibilitatea la infectii” Dr Charles A. Janeway Child heath Center and Memorial University of Newfoundland

Abstract: Factorii nutritionali pot modula raspunsurile imune. Concentratia fierului printre alti nutrienti influenteaza mecanismele de aparare ale gazdei. In inducerea experimetala a deficientei de fier la animale, morbiditatea si mortalitatea acestora in fata atacului bacterian au crescut de cateva ori. Imunitatea mediata celular si distrugerea bacteriilor la nivel intracelular de catre leucocitele polimorfonucleare sunt slabite la indivizii cu deficienta de fier. Aceasta slabire este cel mai probabil mediata de efectul lipsei fierului la proliferarea celulelor, sinteza ADN-ului si activitatea enzimelor dependente de fier si a celor care contin fier, implicate in distrugerea si eliminarea microbilor.

In mod contrar, disponibilitatea fierului este un determinant critic pentru multiplicarea bacteriilor. Nu este surprinzator faptul ca datele epidemiologice si clinice despre frecventa infectiilor bacteriene, fungice si altele, la grupuri de indivizi sanatosi, cu deficiente de fier si cu nivel suprasaturat de fier difera foarte mult. Vulnerabilitatea la infectii, bazata pe nivelul individual al fierului, influentei lui la cresterea microbiana pe de o parte si a imunocompetentei gazdei pe de alta parte. Cheia mentinerii interactiunilor intre limitele fiziologice este o nutritie cu aport optim de fier.

  1. M. J. Barry, A. W. Reeve et all.:”Cresterea incidentei sepsisului neonatal cu Gram-Negativi prin administrarea intramusculara de fier”, Department of Pediatrics, Hawke's Hospital Bourd, Memorial Hospital, New Zealand – publicat in Pediatrics (1977) 60:908-912

Abstract: In decursul a 5 ani, incidenta sepsisului neonatal a crescut de 20 de ori la nou nascutii polinezieni in comparatie cu nou nascutii Europeni (11 ‰ in cazul copiilor polinezieni fata de 0,6 ‰ din totalul nasterilor europene). Aceasta incidenta mare in Polinezia corespunde unei perioade in care copiilor le-a fost administrat fier intermolecular. Cand administrarea fierului a fost oprita, incidenta bolilor in Polinezia a scazut de la 17 ‰ la 2,7‰ din totalul nasterilor. O analiza facuta grupurilor polineziene tratate cu fier si celor netratate cu fier a aratat o diferenta statistica semnificativa a incidentei sepsisului, tipului de organism cauzal si mortalitatii. Datele sugereaza faptul ca imunitatea copiilor tratati injectabil cu dextran cu fier a fost slabita facandu-i pe acestia mai susceptibili la infectiile cu E-coli...

Oppenheimer. S. J.: “Fierul si infectiile: Evidente clinice”, Acta Paediatrics Suppl 361: 53. 1989

Abstract: Deficienta de fier este prevalenta in copilarie in tarile dezvoltate si in tarile in curs de dezvoltare. Programe de terapie prezumptiva cu rol de suplimentare si fortificare a dietei au fost introduse in multe tari. Problema nerezolvata in ceea ce priveste interactiunea fierului si infectiile in cadrul clinic necesita reevaluarea acestor practici. Situatiile de supradozare a fierului sunt asociate cu sensibilitatea crescuta la anumite infectii, dealtfel mecanismul exact poate varia cu patologia de baza. Tratamentul cu fier a fost asociat cu exacerbari acute ale infectiei, in particular malaria. In cele mai multe cazuri a fost utilizat fierul parenteral. Administrarea de fier parenteral la nou nascuti este asociata cu infectii severe cu E-coli. In tari cu endemii de malarie, administrarea fierului parenteral a fost asociata cu cresterea ratei malariei si cresterea morbiditatii cauzata de boli respiratorii la copii. Din contra, in tarile in care nu exista malarie, studiile despre administrarea orala a fierului au aratat o scadere a morbiditatii. Problemele metodologice in rapoartele de mai sus indica nevoia continua de studii prospective controlate, cu inregistrarea exacta a morbiditatii daca au fost facute recomandari documentate.

 

  1. FUNCTIILE BIOLOGICE ALE LACTOFERINEI

2.1 REZISTA LACTOFERINA ABSORBTIEI LA NIVELUL INTESTINULUI SUBTIRE?

Studiile despre functiile lactoferinei ingerate de copiii nou nascuti sunt dificile fara sa stim daca proteina supravietuieste tranzitului intestinal. Brock si colaboratorii sai au studiat in detaliu efectele in vitro ale tripsinei si chemotripsinei asupra lactoferinei bovine si umane. Lactoferina bovina saturata in fier a fost ceva mai rezistenta la digestie decat apoproteina. Apoforma lactoferinei umane a ramas aproape intacta, judecand dupa capacitatea sa de a lega fierul si activitatea bacteriostatica asupra E-coli. Spick a confirmat stabilitatea lactoferinei bovine si umane in sucurile gastric si duodenale obtinute de la copii cu varste intre 1-3 luni. Proteinele nu au fost hidrolizate de sucul gastric si doar partial de sucul duodenal.

Atunci cand formula de hrana a fost suplimentata cu lactoferina umana si bovina, proteinele saturate cu fier au fost cu aproximativ 50% mai rezistente la digestie decat cele partial saturate si mult mai multa lactoferina bovina a fost excretata decat lactoferina umana. Aceasta este din cauza unei rezistente mai mari a lactoferinei bovine. Lactoferina purificata din fecale a fost gasita a fi imunologic activa dar partial hidrolizata, corespunzand unor fragmente de greutate moleculara. Aceste fragmente au fost capabile sa lege in continuare fierul, indicand faptul ca activitatea lor antimicrobiana ramane intacta.

  1. S. Goldman, C. Garza, R. J. SCHANLERat all.: “Forme moleculare ale Lactoferinei in scaunul si urina copiilor hraniti cu lapte uman”, Department of pediatrics. Human biological Chemistry and Genetics. and Microbiology. The University of Texas publicata in Pediatric Res (1990) 27:252-255

Abstract: Formele moleculare ale lactoferinei au fost examinate in scaunul si urina colectate la varsta de 2,5 sau 5 saptamani de la nou nascutii cu greutate foarte mica la nastere si hraniti fie cu formula de lapte de vaca fie cu formula fortificata de lapte uman. Lactoferina nu a fost gasita la testul Western blotting in excretiile copiilor hraniti cu lapte de vaca. Din contra, lactoferina intacta sau fragmentata a fost detectata in scaune si urina concentrata a fiecarui copil care a primit lapte uman. Numai lactoferina intacta a fost gasita in formula de lapte uman fortificata, acolo unde multe tipuri de fragmente de lactoferina erau prezente in scaune si urina. Greutatea moleculara aproximativa a celor mai semnificative fragmente a fost 44, 38, 34 si 32 kD. Oricum, in scaune s-au gasit fragmente cu greutate moleculara scazuta care nu au fost gasite in urina acelor copii. Fragmentele de lactoferina in acele excretii erau similare cu cele produse in vitro prin digestie limitata a apolactoferinei cu tripsina. Chiar mai departe, fragmentele rezultate din proteoliza in vitro au fost imunoreactive la testul ELISA pentru lactoferina. Iata de ce fragmentele de lactoferina din scaunul copiilor cu greutate foarte mica la nastere si hraniti cu lapte uman, par a fi rezultatul proteolizei in vivo fiind foarte asemanatoare cu fragmentele de lactoferina din scaune si urina si sugereaza ca fragmentele urinare de lactoferina provin din tractul gastrointestinal. Ramane neclar totusi daca moleculele intregi de lactoferina au derivat din lactoferina ingerata prin laptele uman sau partial din lactoferina produsa de copil ca raspuns la hranirea cu lapte uman.

2.2 ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA

Este un fapt cunoscut ca lactoferina are rol in cresterea microorganismelor. Foarte multe studii trecute in revista au demonstrat efectul bacteriostatic iar in cateva cazuri efectul bactericid al lactoferinei in vitro asupra unei game largi de microorganisme incluzand bacterii gram-pozitive si gram-negative, aerobe, anaerobe, ciuperci si virusuri, ca de exemplu citomegalovirusul uman (HCMV), virusul herpes simplex uman (HSV-1) si virusul imunodeficientei umane (HIV). Efectul bacteriostatic al lactoferinei a fost asociat cu abilitatea sa de a lega fierul. Aproape toate bacteriile au nevoie de fier si datorita proprietatilor de legare, lactoferina este in masura sa impiedice utilizarea fierului de catre bacterii. Si alte mecanisme decat cele mentionate anterior sunt implicate in actiunea lactoferinei si anume blocarea metabolismului carbohidratilor la microbi sau destabilizarea peretelui celulei bacteriene, probabil prin legarea calciului si magneziului si deasemenea printr-o interactiune intre lactoferina si microorganisme. Lactoferina actioneaza sinergic cu alte proteine antibacteriene ca lizozimul prezent in lapte. In acest caz chiar si forma saturata de fier este activa iar inhibiarea actiunii acesteia rezulta din aglutinarea de catre lactoferina a bacteriei, ai carei pereti celulari au fost modificati de catre lizozomi.

In vivo, lactoferina din lapte isi poate exercita efectul inhibitor asupra cresterii microbiene in intestinul nou nascutului. Este frecvent sugerat faptul ca activitatea antimicrobiana a lactoferinei joaca un rol in selectia florei intestinale a nou nascutului si previne colonizarea cu organisme enteropatogene. Oricum, daca incercarile de stabilire a rolului antimicrobian al lactoferinei in vivo sunt adesea contrastante, aceasta se intampla in principal din cauza protocoalelor folosite de cercetatori. De fapt nu este deloc usor sa analizezi ce se intampla in vivo, in intestin si sa faci o corelatie cu analizele mostrelor de fecale. Se poate totusi observa o diferenta intre o stare de inhibitie a bacteriei in intestin si aceeasi bacterie care provine din mostrele de fecale cultivata pe un mediu bogat (continand oricum fier). Toate sistemele de analiza folosite de diferiti cercetatori pot duce la rezultate diferite.

Aceasta remarca nu se raporteaza la a compara flora intestinala a nou nascutului hranit cu lapte de la san cu cea dezvoltata de nou nascutul hranit cu un lapte artificial. Totusi, toti cercetatorii au ajuns la concluzia ca laptele matern este referinta ideala care contine nu doar lactoferina dar si alti agenti care sunt complet absenti in formulele comerciale. Acesta remarca implica hranirea nou nascutilor cu o formula a carei singura diferenta de la un grup la altul este prezenta lactoferinei si/sau a fierului anorganic.

Cu ajutorul Comunitatii Europene a fost facut un studiu pe copiii cu diaree cronica. Rezultatele testului au aratat eficacitatea lactoferinei in asociere cu lizozimul adaugat la formula pentru copii, fara a se concentra la starea florei intestinale, doar pe criterii fiziologice induse de statusul patologic al copiilor.

J.J. Bullens: “Semnificatia fierului in infectie”, National Institute for Medical Research, London, 1981 publicat in Biochimica et Biophysica Acta. 718 (1982)42-48

Abstract: Proteinele care leaga fierul precum transferina si lactoferina, restrictioneaza cantitatea de fier ionic disponibil in fluidele corpului la 10 -18 M. Aceasta cantitate este insuficienta pentru cresterea normala a bacteriilor iar cele patogene obtin fierul fie prin producerea agentilor chelatori de fier fie prin utilizarea componentilor hemului. Proteinele care leaga fierul in combinatie cu anticorpi au adesea un puternic efect bacteriostatic in vitro si sunt esentiale pentru protectia impotriva multor infectii. Lactoferina se pare ca este esentiala pentru functia bactericida a leucocitelor polimorfonucleare impotriva Pseudomonas aeruginosa. Febra reduce concentratia de fier in ser si favorizeaza rezistenta la infectie. Eliberarea componentelor hemului poate amplifica infectiile clinice.

  1. T. Ellisson III, Th. J. Giehl et all. :”Distrugerea membranei externe a enterobacteriaceelor gram-negative de catre lactoferina si transferina” Medical Service, Veterans Administration medical Center, and Division of infectious diseases, department of medicine, University of Colorado School of Medicine, Denver, Colorado.

Abstract: Multe studii au aratat ca lactoferina si transferina au actiune antimicrobiana impotriva bacteriilor gram-negative dar mecanismul de actiune nu a fost complet definit. Se presupune ca proteina care leaga fierul poate afecta membrana externa a bacteriei gram-negative intr-o maniera similara cu cea a chelatorului EDTA. A fost testata proprietatea lactoferinei si a transferinei de a elibera lipopolizaharide marcate radioactiv (LPS) din UDP-galactoza epimerazo-deficienta a Escherichia coli mutanta si din specii salbatice de Salmonella typhimurium. Studiile initiale efectuate pe barbital-acetat tamponat au aratat ca atat EDTA cat si lactoferina produc eliberari semnificative de LPS la toate cele trei specii. Aprofundarea studiilor a aratat ca eliberarea de LPS a fost blocata de lactoferina saturata cu fier produsa la un pH cuprins intre 6.0 - 7.5, cea ce a condus la o scadere a concentratiei bacteriene la 104 si 107 CFU/ml datorata cresterii concentratiei de lactoferina. Studiile bazate pe folosirea reactivului Hank cu sare fara calciu si magneziu au aratat ca transferina poate deasemenea sa produca eliberarea LPS. In plus si lactoferina si transferina sporesc efectul antibacterian al concentratiei subinhibitorii de rifampin, o substanta ce nu penetreaza membrana externa a bacteriei. Acest experiment demonstreaza ca aceste proteine care leaga fierul distrug membrana externa a bacteriilor gram-negative si afecteaza permeabilitatea membranei externe bacteriene.

  1. Zagulski. P. Lipiriski. A. Zagulska. S. Broniek and Z. Jarzabek: “Lactoferrina poate proteja cobaii impotriva dozei letale de Escherichia coli in infectiile experimentale in vivo”, publicat in Br. J; Exp. Path. (1989) 70. 697-704

Abstract: Au fost intreprinse experimente pentru a demonstra si partial a explica efectul protector al lactoferinei bovine (LB) administrata intravenos la cobai cu 24 ore inainte de expunerea la doza letala de Escherichia coli. Aproximativ 70 % dintre cobai pretratati cu LB au supravietuit experimentului. Rata de supravietuire a cobailor tratati numai cu E. coli si pretratati cu ser de albumina bovina BSA a fost de 4-8 %. Lactoferina umana (LH) are aproape acelasi efect protector ca si cea bovina. Cantitati suficiente de ioni ferici au fost administrati cobailor in doze unice si multiple, prin ser de transferina saturat cu 30 minute inainte sau dupa administrarea de E. coli.. Dozele multiple de ioni ferici nu au schimbat considerabil rata de supravietuire a cobailor pretratati cu LB. In schimb, doza unica de ioni ferici a scazut gradat rata de supravietuire a cobailor dupa prima saptamana de experiment. Incepand cu ziua a 14-a, aceasta descrestere a devenit statistic importanta in toate grupurile de cobai tratati cu doza unica de ioni ferici prin comparatie cu cobaii pretratati doar cu LB, fiind egala cu la 25-35% in ziua a 30-a a experimentului.

Smita S. Naidu1, Janos Erdei, Eva Czirek et all.: “Legarea specifica a Lactoferrinei la Escherichia Coli izolata din intestinal uman”, Departments of Medical Microbiology and Infections Diseases, Malme General Hospital, University of Lund, Suedia – publicat in Nutrition Research(1983) 3, pp.373-384

Abstract: Gradul de legare al lactoferinei umane (HLf) si bovine (BLf) a fost examinat la 169 de specii de Escherichia Coli izolate din intestinal uman. Statistic, legarea HLf si BLf de peretii celulari ai bacteriei s-a situat intre 3.7 - 73.4% si respectiv 4.8 - 61.6%, fiind astfel mai puternica in cazul BLf decat HLf (p <0.001). Speciile enterotoxice au demonstrat o legare a HLF semnificativ mai crescuta decat cele enteropatogene (p <0.01), enteroinvazive (p <0.001) sau enterohemoragice (p <0.01). Speciile enteropatogene apartinand serotipurilor 044 si 0127 au demonstrat o legare semnificativ mai mare a HLf comparativ cu serotipurile 026, 055, 0111, 0119 si 0126.

Mecanismul de legare a Lf a fost in continuare studiat la o specie enteropatogena, E34663 (serotipul 0127), care a demonstrat o puternica legare a ambelor tipuri de lactoferina, atat HLf si BLf. Gradul de legare a fost stabila a maxima la un pH cuprins  intre 4.0 si 7.5 si nu a fost afectata de prezenta solutiilor de clorura de sodiu 2M sau uree 2M, ajungand la saturatie completa in 110 min. Interactiunea lactoferina – perete celular poate fi acoperita in functie de doza, de catre oricare dintre HLf sau BLf. Apoformele si formele saturate in fier ale lactoferinei au manifestat legaturi similare. Inhibarea legaturii cu diferite proteine si carbohidrati a sugerat natura specifica a interactiunii. Testul Scatchard - Plot a evidentiat 5400 de locusuri de legare specifice ale HLf per celula, cu afinitate constanta (Ka) de 1.4 x 10"7 M. Datele au evidentiat existenta unui mechanism de legare specific al lactoferinei la Escherichia Coli izolata din intestinul uman.

Gun-Britt Fransson, Cari L. Keen, and Bo Lennerdal: “Suplimentarea laptelui cu fier legat de lactoferina la soareci intarcati: Efecte in hematologie si absorbtie fier tisular”,Departmenul de Nutritie, University of California, SUA – publicat in Journal of Pediatrie Gastroenterology and Nutrition (1983) 2:693-700

Abstract: Lactoferina este o proteina care leaga fierul, prezenta in concentratii crescute in laptele uman. Eficacitatea suplimentarii hranei cu fier legat la lactoferina, a fost evaluata la soriceii tineri cu deficit de fier si la cei fara deficit, prin comparatie cu suplimentarea cu fier din clorura de fier. Soriceii hraniti cu lapte nesuplimentat (~1mg Fe/L) timp de 4 saptamani au prezentat anemie hipocroma microcitara si concentratii scazute de fier tisular. Dieta cu supliment de fier din fier-lactoferina sau clorura de fier la un nivel de 5 mg Fe/L a prevenit anemia iar nivelurile fierului tisular au fost similare cu cele gasite la soriceii hraniti cu o dieta normala. Nu s-a gasit nici o diferenta semnificativa la nici unul dintre parametrii analizati la grupurile de soricei care au primit cele doua suplimente de fier, urmand o dieta deficitara in fier. Cand este folosita ca sulpiment la dieta, apolactoferina nu are efecte negative asupra nivelului de fier la soricei. Aceste rezultate arata ca lactoferina poate fi un purtator folositor pentru suplimentarea cu fier.

2.3. INHIBITIA BACTERIILOR DE CATRE LACTOFERINA SI ALTI AGENTI CHELATORI DE FIER

In forma nesaturate cu fier, lactoferina bovina, umana si cea de capra au avut actiune bacteriostatica asupra Bacillus stearothermophilus si Bacillus subtilis, atat in prezenta cat si in absenta cantitatilor infime de metale. Lactoferina bovina a inhibat germinatia sporilor si cresterea formelor vegetative de B. stearothermophilus. Activitatea bacteriostatica a lactoferinei a fost suprimata de catre ionul de  fier (II) si amplificata de ionii de zinc (II), cobalt (II),mangan (II),nichel (II) si cupru (II). B. stearothermophilus a fost deasemenea inhibat de catre 8-hidroxichinolina si I,10-fenantrolina. Alti agenti care leaga fierul, incluzand cateva transferine, nu au avut actiune inhibitoare. B. stearothermophilus si .T. subtilis au fost deasemenea inhibati de catre un complex cu greutate moleculara mare izolat din laptele vacilor care nu au alaptat. Complexul continea lactoferina si cazeina iar actiunea acestuia a fost suprimata prin adaugarea de fier si a avut o stabilitate un pic mai mare decat lactoferina purificata si nu a precipitat datorita actiunii anticorpilor la lactoferina.

  1. T. Allison, F. M. LAFORGE, Th.J. Ghiehl et all.:  ”Distrugerea membranei externe a gram-negativilor de catre lactoferina si transferina modulate de Ca2+ si Mg2+”, Department of Medicine, University of Colorado

Lactoferina si transferina au activitate antimicrobiana impotriva unor bacterii gram-negative dar mecanismul de actiune nu a fost definit. Acest studiu are rolul de a  evalua proprietatea lactoferinei si a transferinei de a distruge membrana externa a bacteriilor gram-negative si de a evidentia modul in care se produce aceasta. Eliberarea de LPS de catre proteine poate fi blocata prin adaugarea concomitenta de ioni de calciu si magneziu. Adaugarea de Ca2+ a blocat proprietatea lactoferinei de a creste sensibilitatea Escherichiei coli la rifampicina. Transferina, spre deosebire de lactoferina, a crescut sensibilitatea bacteriilor gram-negative la deoxicholat, cu inversarea sensibilitatii aparuta la expunerea la Ca2+ sau Mg2+. In studiile la microscopul electronic, polimixina B a produs deformari la nivelul membranei bacteriei dar nu s-au vazut alterari morfologice la celulele expuse la EDTA, lactoferina sau transferina.

Soukka T, Lumikari M, Tenovuo J: “Efectul inhibitor combinat al lactoferinei si sistemului lactoperoxidazelor asupra rezistentei Streptococcus mutans. serotype C” – publicat in Scand J Dent (1990) 98: 125 - 129

Abstract: Am studiat efectele lactoferinei libera de fier denumita apolactoferina sau apoLF si ale sistemului lactoperoxidazelor (LP) tiocianat-lactoperoxidaza si peroxi-lactoperoxidaza , separat si cumulate asupra rezistentei bacteriei Streptococcus Mutans (serotipul C), in vitro. Bacteria a fost incubata in solutie salina tampon la pH 5.5 cu si fara componentele sus mentionate, care au fost folosite la concentratia normala a salivei umane. Atat apo LF cat si sistemul LP au avut actiune bactericida insumata dar nu sinergica asupra S. mutans la pH scazut . Apo LF a amplificat activitatea enzimei LP dar a scazut efectul antimicrobian al hipotiocianat (HOSCN/OSCN-), cand acesta a fost incorporat in mixturile de reactie. Aceasta descrestere mai pronuntata la pH scazut, s-a datorat unei reactii independente de LP intre apo LF si HOSCN/OSCN-. Studiile noastre au indicat ca sistemul LP si apo LF se pot combina pentru a combate Streptococcus mutans oral.

  1. Satyanarayan Naidu, J. Miedzobrodzki, M. Andersson et all. : “Influenta lactoferinei bovine asupra sase specii de Stafilococi coagulazo-negativi izolati in infectiile bovine intramamare”,  Journal of Clinical microbiology, (1990) 95, 2312 - 2319

Abstract: Lactoferina bovina (BLf), o proteina prezenta in secretiile uterului bovin capabila sa lege fierul, a demonstrat practice capabilitatea de a leaga urmatoarele specii de stafilococi asociate cu infectiile intramamare bovine : S. epidermidis, S. warneri, S. hominis, S. xylosus, S. hyicus, si S. chromogenes. Gradul de legare al BLf marcata 125I a variat semnificativ intre cele sase specii testate de stafilococi coagulazo-negativi crescute pe sange-agar. Coloniile izolate si identificate a fi  5. xylosus au demonstrat cea mai inalta capacitate de legare (adica 35.1 x 106 si 13.3 x 106 nmol) comparativ cu specia  S. hyicus care a prezentat o cea mai joasa afinitate de legare (adica 10.7 x 106 si 5.9 x 106 nmol) . Legarea BLf a fost optima la un pH acid, saturarea legaturii fiind dependenta de timp, variind de la 70 minute pentru S. warneri la 240 minute in cazul speciei S. hominis. Mecanismul legarii BLf a fost specific, cu constante de afinitate (valori Ka) variind intre 0.96 x 106 si 11.90 x 106 litri/mol. Numarul de legaturi de BLf per celula a fost determinat prin testul Scatchard dupa cum urmeaza: 5. epidermidi -, 3,600; S. Warner -  1,900; S. hominis -  4,100; S. xylosus - 4,400; 5. hyicus - 6,100; si S. chromogenes - 4,700.La toate speciile, legarea 125I-BLf a fost inhibata de catre lactoferina bovina si umana nemarcata  in cazul carora  niciuna dintre tipurile de plasma, tesuturi conexe, proteine mucoase secretorii sau carbohidrati testati nu au produs interferente semnificative. Receptorii pentru BLf ai celor sase specii de stafilococi coagulazo-negativi au aratat diferente marcante in ceea ce priveste sensibilitatea la digestia enzimelor proteolitice sau glicolitice si in ceea ce priveste ritmul sau durata tratamentului. Aceste date au sugerat ca componentele BLf care se leaga la S. epidermidis si la S. warneri sunt proteine care contin reziduri de glicozidil. La cele patru specii ramase, natura proteinacee a componentei responsabile de legarea BLf a fost evidenta dar rolul rezidurilor de glicozidil nu a fost clar. Rezultatele acestui studiu stabilesc prezenta de componente specifice ale BLf, responsabile de legarea acesteia la stafilococii coagulazo-negativi izolati din infectiile bovine intramamare.

  1. Hasegawa, W. Motsuchi, S. Tanaka, et all.: “Inhibarea actiunii virusului uman Herpes Simplex -1 (HSV – 1) de catre lactoferina in cadrul infectiilor produse in vitro” – Journal of Medical Science and Biology, (1994) 47, 73 – 85

Abstract: Lactoferina umana (hLF) ca si lactoferina bovina (bLF) au inhibat infectia cu citomegalovirus uman (HCMV) si cu virusul herpes simplex-1 uman (HSV-1) pe tesuturi cu celule de cultura. Adaugarea de lactoferina a inhibat infectarea si replicarea in vitro, cu HCMV si HSV-1, a celulelor embrionare gazda de plaman uman. Inhibitia maxima cu mai mult de 6 exponenti ai TCID 50 pentru HCMV si 4 exponenti pentru HSV-1 a fost obtinuta la o concentratie intre 0,5 si 1 mg lactoferina. Actiunea antivirala a LF a fost asociata cu fractiunea sa proteica si nu cu molecula sa de fier sau acid sialic. Nici o alta transferina nu a avut aceasta semnificativa actiune antivirala. Mai mult am gasit ca LF a prevenit absorbtia si/sau penetrarea virusului in celula gazda, ceea ce arata efectul de prevenire a infectiei virale. Preincubarea celulelor gazda cu LF timp de 5 -10 min a fost suficienta pentru prevenirea infectiei cu HCMV, chiar si atunci cand LF a fost indepartata dupa adaugarea virusului. Aceste rezultate arata ca LF poseda o puternica activitate antivirala si poate fi utila in prevenirea infectiilor umane cu HCMV si HSV-1.

  1. Kawakami, M. Hiratsuka, S. Dasaxo: “Efectele lactoferinei saturata cu fier in absorbtia fierului la organisme vii”, Snow Brand Milk Products Co.. Ltd.. Technical Research Institute, Japonia

Abstract: La sobolanii anemici cu deficienta de fier, absorbtia fierului din lactoferina saturata cu fier a fost comparata cu absorbtia fierului din sulfatul de fier. Unui grup de sobolani i-au fost administrati 50 mg de fier pe cale orala odata pe zi iar schimbarile de valoare ale densitatii hematiilor, hematocritului si hemoglobinei au fost masurate timp de 70 de zile la un interval de 14 zile. O crestere statistic semnificativa a acestor valori a fost demonstrata pentru cobaii hraniti cu lactoferina saturata in fier pe cand grupul hranit cu fier din sulfatul de fier nu a aratat nici o imbunatatire a acestor valori. Rezultatele sugereaza ca fierul din fier-LF saturata este absorbit prin mucoasa intestinala printr-un mecanism, altul decat cel prin care este absorbit fierul din sarurile de fier.

2.4. EFECTUL LACTOFERINEI ASUPRA FLOREI INTESTINALE

Rezultatele multor experimente au oferit argumente solide in favoarea suplimentarii formulelor de lapte cu lactoferina bovina.

Pe de alta parte este important sa subliniem ca una dintre cele mai folosite practici medicale, la momentul actual, de prevenire a anemiei premature la nou-nascuti este suplimentarea laptelui praf cu fier, care reprezinta un nutrient esential pentru dezvoltarea organismului si reducerea virulentei florei patogene intestinale. Dr Mevissen-Verhage a stabilit ca nou-nascutii hraniti cu o formula de lapte continand fier anorganic, au inlesnit dezvoltarea bacteriilor patogene intestinale si in multe cazuri copii au prezentat inflamatii intestinale. Rezultatele obtinute de Dr Mevissen l-au impulsionat sa depuna catre European Community directiva nr 420/86 in care cere sa se opreasca orice suplimentare cu fier anorganic a formulelor artificiale de lapte destinate copiilor nou-nascuti.

E.A.E. Mevissen-Verhage, J.H. Marcelis, W.C.M. Harmsen-Van Amerongen, N.M. de Vos, J.Verhoef: “ Efectul fierului asupra florei intestinale a nou-nascutilor in primele 3 luni de viata”, Journal Officiel des Communautes Europennes, 28 mai1986

Abstract: Pentru a studia efectul laptelui suplimentat cu fier asupra florei intestinale a nou-nascutului, mostre de fecale de la 10 copii care au primit lapte de la san, 6 de la copii care au primit preparate de lapte de vaca suplimentate cu fier (5mg/l) si 7 care au primit acelasi produs fara a fi suplimentat cu fier (concentratia fierului <0,5 mg/l) au fost studiate pe timpul primelor 12 saptamani de viata. La copiii hraniti la san, bifidobacteria a fost predominanta, numarul de Escherichia coli a fost scazut si alte bacterii au fost foarte rare. Copii care au primit lapte de vaca suplimentat cu fier au prezentat un numar crescut de Escherichia coli, un numar scazut si o frecventa izolata a bifidobacteriei iar alte bacterii au fost izolate frecvent. La cei hraniti cu lapte de vaca nesuplimentat cu fier, frecventa Escherichia coli, bifidobacteriei si a bacteroizilor a fost comparabila cu cea a copiilor hraniti la san, oricum numarul de E coli a fost mai crescut. S-a tras concluzia ca flora fecala la copii hraniti cu lapte de vaca nefortificat cu fier prezinta caracteristicile celei de la copiii hraniti la san.

2.5. EFECTUL TROFIC AL LACTOFERINEI ASUPRA INTESTINULUI

Se stie de mult timp ca atat colostrul cat si laptele favorizeaza dezvoltarea intestinelor. Widdowson si multi alti cercetatori precum Berseth, Heird au stabilit ca laptele si colostrul cu care se hranesc purcelusii de lapte, cobaii, iepurii si cainii, creste greutatea intestinelor si a stomacului precum si lungimea lor in comparatie cu animalele hranite cu o dieta artificiala. Acest efect al hranirii naturale a fost bine documentat, sugerand ca laptele si colostrul pot fi importante in adaptarea speciilor bolnave la viata extrauterina. Componenta din lapte responsabila pentru stimulare a fost identificata de Nichols ca fiind lactoferina. De fapt Nichols a aratat ca prezenta lactoferinei a putut stimula preluarea timidinei marcate in AND-ul celulelor, sugerand rolul lactoferinei ca promotor al cresterii in procesul de maturare al tractului gastro-intestinal.

Formule bazata pe laptele bovin, soia si cazeina hidrolizata au inhibat in mod crescut AND-ul incorporat dar adaugarea lactoferinei la aceste formule a remis acest efect. Acest test a fost facut cu o formula de lapte pentru copii continand lactoferina bovina si care in momentul de fata este comercializat pe piata.

Pe de alta parte, un test privind aceasta actiune a lactoferinei bovine a fost facut in vivo pe copii care au fost spitalizati pentru probleme gastrointestinale. Folosind metoda biopsiei, pediatrii au aratat ca pentru copii care au primit lactoferina, aceasta a exercitat o actiune benefica asupra reinnoirii enterocitelor in faza recuperarii unei diarei acute.

Mai mult lactoferina are proprietati bifidogene. Efectiv lactoferina are efect in sensul cresterii populatiilor de bifidobacterii, dupa se demonstreaza in continuare.

  1. Saito, H. Mtyakawa, N. Ishibashi, et all.: “Efectul formelor de lactoferina libere  sau legate de asupra cresterii Bifidobacterium, Escherichia. coli si Staphylococcus aureus “, Nutritional Science Laboratory, Japan,

Abstract: Au fost investigate efectele lactoferinei libera de fier (apo-LF) si ale catorva forme metal legate (Fe-LF, Cu-LF, Zn-LF) ale acestei proteine, asupra cresterii speciilor de Bifidobacterium, Escherichia coli si Staptylococcus aureus. Apo-LF, Cu-LF si Zn-LF au inhibat cresterea E. coli si S. aureus. Efectul inhibitor al Cu-LF si Zu-LF a fost mult mai puternic decat cel al apo-LF, pe cand Fe-LF a fost ineficienta sau foarte putin eficienta. Pe de alta parte apo-LF, Cu-LF si Fe-LF au stimulat cresterea speciilor de Bifidobacterium asa cum a indicat cresterea in cultura OD a numarului de celule viabile. Acest efect de stimulare a cresterii a disparut atunci cand lactoferina a fost hidrolizata de pancreatina.

Lactoferrina (LF) prezinta actiune antibacteriana,, stimuleaza absorbtia fierului, influenteaza sistemul imun  si actioneaza ca un factor de crestere pentru cateva tesuturi animale. Actiunea antibacteriana a LF a fost pusa pe seama proprietatii sale de a lega si sechestra fierul care este esential pentru cresterea bacteriilor. Studii recente au aratat ca molecula de LF actioneaza direct asupra celulelor bacteriene. Un fragment antibacterian a fost izolat din digeratul peptic de LF si i-a fost determinata structura. Mecanismul antibacterian al LF ramane inca neclar. Atata timp cat LF nativa are proprietatea de a lega metale, prezentand 2 situsuri pe molecula in care poate lega iun ion de metal, este de un real interes sa se studieze influenta formelor metal legate ale LF asupra cresterii bacteriene.

Bifidobacteria este considerata a fi una dintre cele mai benefice bacterii pentru intestinul uman si animal pe cand E. coli si S. aureus sunt bacterii potential patogene. Au fost comparate efectele diferitelor forme de LF asupra acestor bacterii.

Lactoferina  reprezentand o proteina antibacteriana din lapte, este cunoscuta ca inhibitor al cresterii unei largi varietati de microorganisme. Mecanismul actiunii sale antibacteriene a fost atribuit proprietatii sale de a lega si retine fierul care este esential pentru cresterea microbiana. In experimentele noastre apo-LF, Cu-LF si Zn-LF au produs inhibitii considerabile asupra cresterii culturilor de E. coli si S. aureus. Deasemenea un efect bactericid al apo-LF si Cu-LF a fost relevat in cazul E. coli. Atata timp cat Fe-LF nu a produs inhibarea cresterii si nu a avut efect bactericid, mecanismul antibacterian al LF se pare ca se bazeaza pe proprietatea LF de a lega fierul. Oricum este foarte dificil de explicat diferenta dintre efectele apo-LF, Cu-LF si Zn-LF. Deasemenea, efectul bactericid al LF pare a fi distinct cu privire la mecanismul de eliminare a fierului. In 1992, Bellamy si asociatii au izolat un fragment cu puternice proprietati bactericide dintr-un digerat peptic de LF. Au determinat structura acestei peptide si au denumit-o “lactoferricina”. Au presupus ca efectul bactericid al LF este mediat de catre aceasta fractiune din molecula. Diferentele intre proprietatile antimicrobiene asupra legarii diferitilor ioni de metal pot rezulta din schimbarile structurii tridimensionale ale moleculei de LF. Totusi, cum inhiba LF cresterea si cum isi exercita activitatea bactericida ramane neclar. Pentru a clarifica mecanismul antibacterian se pare ca este necesar a se investiga mai departe conexiunea intre activitatea antibacteriana si structura tridimensionala a apo-LF si a formelor metal legate de LF. Deasemenea comportamentul metalelor legate in mediul de crestere ar trebui investigat.

Cresterea bifidibacteriei s-a observat ca este stimulata de adaugarea apo-LF, Cu-LF, sau Fe-LF. Dintre speciile testate, B. breve si B.bifidum au fost cele mai sensibile. Cand un digerat pancreatic de LF a fost adaugat mediului, nu a fost observat niciun efect de stimulare a cresterii. Este dificil sa se explice mecanismul stimularii cresterii de catre LF asupra bifidobacteriei. LF digerata enzimatic nu a aratat aceasta proprietate, constituentii sai (aminoacizi, complexul carbohidrat legat la LF) par a fi ineficienti. Bellamy si colaboratorii  au testat efectul bactericid al lactoferricinei si au aratat efectul puternic de inhibare a cresterii asupra multor tipuri de bacterii incluzand E. coli, clostridium, bacili si altele, pe de alta parte nearatand nici o activitate senmificativa impotriva bifidobacteriei. Considerand prevalenta in mediu a LF, de exemplu ca si componenta a laptelui de mama si a salivei si efectele opuse ale LF asupra bifidobacteriei si a E.coli sau S. aureus se poate spune ca LF ar putea fi importanta pentru conexiunea cu sanatatea gastrointestinala a oamenilor.

2.6. ROLUL LACTOFERINEI IN TRANSPORTUL FIERULUI

Pana la 6 luni, deficitul de fier al nou-nascutilor alimentati la san a fost observat rar din cauza ca ei se nasc cu o buna rezerva de fier. Purcelusii de lapte, oricum se anemiaza repede deoarece laptele porcin contine mai mult fier decat laptele uman.

Nesustinuta de nivelul slab al continutului de fier, inalta biodisponibilitate a fierului din laptele uman, devine o sursa buna de fier comparata cu laptele bovin sau de capra cu nivele de fier comparabile. Este general recunoscut ca laptele uman este o sursa mai buna de fier decat laptele bovin sau formulele bazate pe lapte bovin chiar daca nivelul fierului total continut este similar. Schulz a infuzat in mod repetat fier marcat vacilor si a hranit copii cu laptele produs de acestea. Procentul de absorbtie a fierului a fost calculat din recuperarea fierului marcat din fecale. Balanta acestor studii a aratat ca intre 3-17% din fier a fost utilizat de copii iar retinerea fierului fiind bine corelata cu formarea de hemoblobina. Copii cu deficienta de fier au absorbit de 3 - 4 ori mai mult fier decat cei fara deficienta si de 3 ori mai mult decat adultii. S-a concluzionat ca incidenta anemiei la copii hraniti cu lapte de vaca a fost cauzata de un continut scazut de fier si de o utilizare insuficienta a fierului. Biodisponibilitatea fierului din laptele bovin nu este doar scazuta dar laptele a aratat ca interfera direct cu preluarea fierului. Laptele uman nu interfereaza cu absorbtia fierului dar o si reduce de la 18 la 8,5% la copii cu depozite normale de fier si de la 26 la 8,5% la cei fara depozite de fier. In contrast cu fierul anorganic, hemoglobina ca sursa alternativa de fier, nu a fost inhibata de laptele bovin. Heinrich a gasit deasemenea ca unii copii absorb in medie 18% dintr-o doza de 5 mg de fier anorganic administrat in lapte uman si numai 4,5% din lapte bovin. Saarinen a confirmat aceste date dozand urmele de fier marcat fie in timpul hranirii la san (I), dupa hranirea la san (II), sau in timpul hranirii cu lapte bovin pasteurizat (III). Absorbtia fierului a fost masurata in tot organismul. Absorbtia fierului pentru grupul (I) a fost de 48 %, pentru grupul (II) 38 % iar pentru grupul (III) a fost de numai 20%.

Una dintre primele incercari de asociere a absorbtiei fierului cu LF a fost facuta de Fransson si colegii sai. Ei au demonstrat in mod convingator ca absorbtia fierului a fost la fel de eficienta din LF saturata cu Fe ca si cea din sulfatul de fier la purcelusii de lapte anemici natural si la cobaii anemiati experimental dupa o dieta More cu nivel scazut de fier, descoperirea unui receptor specific pentru LF sustine puternic argumentul ca aceasta proteina joaca un rol esential in absorbtia fierului. Pe de alta parte, Vet a aratat ca LF in forma apo are un efect inhibitor in absorbtia fierului si s-a concluzionat in acest experiment ca LF poate juca un rol de reglare a inhibitiei absorbtiei intestinale a fierului, pentru prevenirea absorbtiei in exces a metalului. Concluzia este ca LF controleaza mai mult decat stimuleaza absorbtia fierului la nou-nascuti. Daca alte experimente despre rolul LF in absorbtia fierului sunt controversate, este important sa plasam afectiunile din aceste experimente in contextul lor. De fapt este foarte dificil sa compari rezultatele in vivo ale acestor experimente folosind diferite tipuri de pacienti. Experimentele controversate major sunt cele care se refera la rolul LF in transportul fierului si arata ca biodisponibilitatea fierului legat de LF nu a fost mai buna decat cea a fierului anorganic.

 

  1. ASEMANARI INTRE LACTOFERINA BOVINA SI UMANA

3.1. STRUCTURA

Se cunoaste in momentul de fata structura primara completa a lactoferinei umane si bovine. Aceste doua molecule sunt constituite dintr-un singur lant polipeptidic de 689 si respectiv 692 aminoacizi. Secventa lactoferinei umane poseda 69% asemanari cu cea bovina. Toate lactoferinele sunt glicoproteine. Diferenta intre LF umana si cea bovina consta in  numarul de tipuri glicolizate:  cea umana are 2 situsuri glicozilate iar cea bovina are 4 situsuri glicozilate. Structura glicanilor LF umane s-a descoperit a fi heterogena din cauza ca glicanii biantenari N-acetilactozamina contin 1 sau 2 acizi sialici si 1 sau 2 reziduri fucoase. Structura glicanilor LF bovine prezinta un inalt grad de heterogenitate. In aceasta molecula glicanii de tip oligomanozidic contin 3 pana la 9 reziduri de manoza.

3.2 ACTIVITATE

Tomita si colegii sai au demonstrat ca partea activa din LF responsabila de activitatea sa antimicrobiana este localizata in primii 52 aminoacizi. Din alt punct de vedere, Dr Spick a aratat ca secventa care leaga LF de receptorul de LF al diferitelor celule ca enterocitele a fost localizat in regiunea de la 4 la 52. Din cauza ca analiza comparata a structurii primare a lantului polipeptidic asupra rezidurilor de la 4 la 52 din LF bovina indica un procent ridicat de asemanare cu LF umana, s-a presupus ca LF bovina din sursa bovina este recunoscuta si de receptorii LF umane. Dr Spick a demonstrat ca inhibitia la oameni si la bovine a fost efectiva in mod similar si nu s-a produs in cazul lactoferinelor de alte origini ca de exemplu cea de cobai. Deasemeni s-a aratat ca atunci cand compari conformatia peptidelor de la 4 la 52 se observa o asemanare importanta ceea ce indica ca peptidele cu origine in LF umana si bovina sunt identice. Aceste rezultate indica faptul ca LF bovina este in stare sa recunoasca receptorii LF umane si sa concureze moleculele de LF umana. Aceasta sugereaza ca in vivo LF umana si cea bovina ar trebui sa joace aceleasi roluri biologice

 

  1. CONCLUZII

Principalul motiv pentru a adauga fier intr-un produs final este de a opri sau preveni problemele de anemie la copii. Astazi avem posibilitatea de a inlocui acest fier printr-o molecula naturala, o proteina care leaga fierul. Lactoferina este in momentul de fata produsa la scara industriala. Utilizarea ei va permite formulelor de hrana pentru copii sa fie mult mai umanizate iar compozitia laptelui sa semene cu cea a laptelui uman.

Oricum exista diferente intre studiile diferitelor grupuri de cercetatori in ceea ce priveste importanta problema a adaugarii fierului in produsele finale.

  • Cresterea florei intestinale patogene
  • Producerea de radicali liberi precum hidroxilul
  • Aparitia inflamatiilor intestinale
  • Transportul fierului chiar daca nu este necesar poate creea probleme de hematocroza

Pe de alta parte s-a demonstrat ca lactoferina bovina care are o mare analogie cu lactoferina umana, poate fi folosita pentru transportul fierului. Dar lactoferina bovina poate deasemenea elimina problema aditiei de fier si:

  • Favorizeaza mediul florei intestinale
  • Elimina producerea de radicali liberi legand fierul liber
  • Regleaza transportul fierului prevenind deasemenea concentrarea in exces a metalului in organism
  • Elimina problemele inflamatiilor intestinale

Dr Jean-Paul Perraudin

 

  1. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA